Narațiunea nu este tratată ca o succesiune de evenimente. Este tratată ca un sistem de construire a sensului.
Fiecare proiect începe cu o întrebare centrală, încorporată în structură, nu enunțată ca temă. Forma decurge din concept. Suprafața și adâncimea lucrează simultan. Sensul nu este livrat, este construit prin tensiune, timp și perspectivă.
Întrebarea precede povestea
O narațiune începe cu o întrebare la care nu se poate răspunde direct. Nu o temă. Nu un mesaj. O tensiune.
Povestea nu ilustrează întrebarea. O întruchipează. Dacă întrebarea este slabă, proiectul se prăbușește.
Structura poartă sensul
Sensul nu se adaugă unei lucrări după ce a fost făcută. Este construit în structură. Timpul, perspectiva, repetiția și fragmentarea nu sunt alegeri stilistice, ci mecanisme de gândire.
Publicul nu primește sensul. Îl construiește prin experiența narațiunii.
Forma decurge din concept
Un proiect nu începe cu un format, film, serie sau campanie. Începe cu o idee care își dictează propria formă. Un concept fragmentat cere o structură fragmentată. O idee ciclică cere revenire. Un paradox cere contradicție în interiorul narațiunii.
Execuția nu este decor. Este aliniere.
Aceasta este metoda din spatele lucrărilor Sýmbolon în film, proprietăți culturale și proiecte conduse de concept: nu conținut, ci arhitectură.
Este aceeași disciplină descrisă în felul în care lucrează studioul și este aplicată în dezvoltarea de film încă de la primul draft al conceptului.